Keiko Matsui - Whisper From The Mirror

Miopie - Mircea Ivanescu

seara ea îmi spune – astazi mi-a ghicit în cafea
însasi suzana, si-mi povestea cum fuge un barbat
cu ochii rotunzi, bulbucati, dupa mine – sa însemne
asta ca e un barbat cu ochelari? (eu îmi scot
repede lentilele de pe nas si suflu în ele
s-alung ispitele) dar mai pe urma –
spunea suzana (povesteste ea mai departe),
se face o cotitura si scapi – de asta mi-e frica si mie,
adauga ea gânditoare. vazuta fara ochelari
fata ei este ca o parere – ma gândesc ca am scris de demult
ca legaturile mele cu timpul sunt ca o fuga
a unui nebun care vrea sa se prinda
pe el însusi – si e întotdeauna câte o cotitura.
pe urma îmi pun ochelarii si totul reintra în normal.

Cymatics - In love with nature

Poemul dintr-o singura piatra - Mircea Ciobanu

Da, nu mai vine, întârzie.
Cum totul se-amână,
astfel amână şi el să se-arate.
Nu vrea să piară; ştie ce-nseamnă s-alergi pân-la capăt.
Intră mai bine pe-o uşă de birt,
bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.
Peste măsură de trist a-nvăţat să întrebe: „Unde e casa
celei mai blânde femei?” Astfel întreabă şi-acum
şi adoarme vorbind
între sticla cu vin isprăvită
şi coşul cu pâine. Nu-l mai aştepţi.

Pentru el ai fi vrut să lucrezi
un poem dintr-o singură piatră,
densă şi tânără piatră.
Nu-l mai lucrezi – îl aşezi pe un raft sub căderea
sfintelor pulberi şi ieşi din odaie. Afară,
nori agresivi te întâmpină, nori ca stoluri de păsări
te-alungă-ntr-un birt.
Bei acolo şi tu, şi mănânci,
cumperi cu bani de-mprumut crizanteme lăţoase,
mari crizanteme lăţoase,
în timp ce adormi şi obloanele
cad uruind între tine
şi norii bătrâni de afară.