"Cand vei ispravi de pieptanat, eu voi inceta de a te uri."
Copilul se vrea pieptanat in pragul usii.
" Nu-mi trage parul atat de tare. Destul si asa ca trebuieste sa fiu atins. Cand ma vei pieptana, te voi uri."
Intre timp cumintenia zilei ia forma unui copac si copacul
in clatinare
care pierde cateva pasari
prin lagunele cerului descojeste un verde atat de fraged cum mai vezi la plosnitele de apa.
" Nu-mi trage parul asa departe..."
In romaneste de Aurel Rau
No comments:
Post a Comment