Situată între două nopti
ziua îsi înaltă spada de claritate
face să vibreze splendoarea lumii,
străluceste în pasul ceasului, minutul.
Pe măsură ce avansează, ziua se devorează.
Si cînd ajunge înaintea portii rosii
îsi arde lumina, darul său, flacăra
si distruge în fata ochilor regatele sale hipnotice.
Înaintea zilei calcinate las să cadă numele tău:
mănunchi de litere sălbatice,
insulă în flăcări care răsare si dispare.
Este miezul noptii la jumătate de secol.
Totul este uragan si vînt alergînd.
Totul ne întreabă si ne acuză.
Dar nimeni nu răspunde,
nimic nu rezistă împotriva curgerii zilei.
În urmă timpul luptă cu cerul.
Apa si muschiul devorează semnele,
navigare nemiscată a sevei,
zid al umbrelor noastre înlăntuite,
rug ce se adînceste în îndoielile sale.
La miezul noptii totul se sfîrseste,
durează cît fulgerul,
tunetul îl si îngroapă în strigătul său.
No comments:
Post a Comment