E-atâta pace împrejur,
Cuprins e totul de visare,
Tăceri adânci în umbra mare,
Adânci tăceri ți-n clar-obscur.
Un țipăt doar a săgetat Singurătatea: un crâmpei;
Își cheamă soața un cârstei;
Răspunde-n dealu-ncețoșat.
Și iată, luna-și mută-n pripă
Din calea zilei secera
Să se-adâncească-n peștera-i;
Zăbranic galben și aripă.
No comments:
Post a Comment