Ploaia spuse vântului,
„Tu bate puternic, eu voi cădea torenţial.”
Aşa loviră împreună grădina
Încât florile căzură la pământ,
Rămaseră aşa întinse – deşi nu erau moarte.
Eu ştiu cum se simţeau florile.
Oct 28, 2011
Oct 22, 2011
Oct 16, 2011
Oct 9, 2011
Octavian Paler - Perplexitate
Tu spui, linistit, „adevar”
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
întreaba: „Cât costa?”
Tu le arati mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul demult
si, nedumeriti, dau sa plece.
Tu alergi si le spui: „speranta”.
Politicosi, ei se opresc si te întreaba
înca o data: „Cât costa?”
Iar tu nu sti ce valoare are aperanta. Si taci.
Ei se uita la tine si tac,
fara sa priceapa ce vrei,
dar pentru ca sunt oameni educati
întreaba: „Cât costa?”
Tu le arati mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul demult
si, nedumeriti, dau sa plece.
Tu alergi si le spui: „speranta”.
Politicosi, ei se opresc si te întreaba
înca o data: „Cât costa?”
Iar tu nu sti ce valoare are aperanta. Si taci.
Subscribe to:
Posts (Atom)