Dec 31, 2012
Dec 28, 2012
Dec 25, 2012
Dec 8, 2012
Pământ - Ahn Do-hyun
Dacă aveam puţin pământ
L-aş fi semănat cu splendorile dimineţii
astfel încât, la vremea cuvenită
muzica ar fi oferit plăcere urechilor mele
din zori până la apusul soarelui.
Zi de zi, aş fi privit cerul cu sufletul lacom
aş fi privit cerul cu ochii umeziţi de lacrimile ca nişte coloane infinite.
Dacă aveam nişte pământ
Nu i-aş fi lăsat copilului doar un pumn de ţărână.
În schimb, de pe locul unde florile au înflorit şi s-au ofilit
Aş fi adunat seminţele într-un glob
şi l-aş fi lăsat unei lumi neieşite încă la lumină.
(trad. G. Mocanu)
sursa: http://gabrielrachitasu.wordpress.com/2012/11/29/pamant-ahn-do-hyun/
Dec 5, 2012
Dec 1, 2012
Pastel - Marin Sorescu
Oile cu capu-n clai
Si turcane si tigai,
Oi barsane, buzurine,
Rumega cu boturi pline,
Trabshumanta - clai - din mine.
Si turcane si tigai,
Oi barsane, buzurine,
Rumega cu boturi pline,
Trabshumanta - clai - din mine.
Nov 30, 2012
Nov 24, 2012
Marin Sorescu - Contabilitate
Vine o vreme
Cand trebuie sa tragem sub noi
O linie neagra
Si sa facem socoteala.
Cateva momente cand era sa fim fericiti,
Cateva momente cand era sa fim frumosi,
Cateva momente cand era sa fim geniali.
Ne-am intalnit de cateva ori
Cu niste munti, cu niste copaci, cu niste ape
(Pe unde-or mai fi? Mai traiesc?).
Toate acestea fac un viitor luminos -
Pe care l-am trait.
O femeie pe care am iubit-o
Si cu aceeasi femeie care nu ne-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat.
Si, in sfarsit, o soarta
Si cu inca o soarta (de unde-o mai fi iesit?)
Fac doua (Scriem una si tinem una,
Poate, cine stie, exista si viata de apoi).
Nov 12, 2012
Nov 3, 2012
Something special - Alain WALLON
femeile au ceva deosebit
mai întîi acest fel de a da totul
felul
de-a îsi tine capul
ceafă
oferită luminii
din înclinarea curbă
care dă sens
deodată
părului despletit
rotunjimea umărului rezemat
pe umbra subsuorii
între gratia
bratului
si încheietura fragilă a claviculei
joc blînd al sînilor
acesti falsi gemeni
singurii răzvrătiti vizibil
în ordinea suplă
dar fermă
Oct 28, 2012
Oct 9, 2012
Impressions - Oscar Wilde
E-atâta pace împrejur,
Cuprins e totul de visare,
Tăceri adânci în umbra mare,
Adânci tăceri ți-n clar-obscur.
Un țipăt doar a săgetat Singurătatea: un crâmpei;
Își cheamă soața un cârstei;
Răspunde-n dealu-ncețoșat.
Și iată, luna-și mută-n pripă
Din calea zilei secera
Să se-adâncească-n peștera-i;
Zăbranic galben și aripă.
Cuprins e totul de visare,
Tăceri adânci în umbra mare,
Adânci tăceri ți-n clar-obscur.
Un țipăt doar a săgetat Singurătatea: un crâmpei;
Își cheamă soața un cârstei;
Răspunde-n dealu-ncețoșat.
Și iată, luna-și mută-n pripă
Din calea zilei secera
Să se-adâncească-n peștera-i;
Zăbranic galben și aripă.
Sep 5, 2012
Drum forestier – Marin Sorescu
Un brad, un fag,
Un mesteacăn, un paltin-
Muntele o ia la vale,
Pe pârghii jupuite.
Cât urăsc acest drum forestier,
Acest colnic desfundat,
Aceste camioane
Care transportă pădurea Legată cu lanţuri.
Curg sub altă zare Bârnele care-au ţinut bolta cerului,
Pragul, talpa casei, tocul uşii,
Bâta ciobanului,
Păstorind limba română.
În urmă creşte Un munte de rumeguş,
Şters de prima ploaie,
Luat de primul vânt.
Un brad, un fag…
Gaterul lucrează, electric
Mii de cercuri de copac îşi taie venele
Doinele au hemoragie,
Trecutul leşină.
Cu fiecare copac trăznit
Ne cade pe umeri
O zdreanţă albastră de cer.
Un mesteacăn, un paltin-
Muntele o ia la vale,
Pe pârghii jupuite.
Cât urăsc acest drum forestier,
Acest colnic desfundat,
Aceste camioane
Care transportă pădurea Legată cu lanţuri.
Curg sub altă zare Bârnele care-au ţinut bolta cerului,
Pragul, talpa casei, tocul uşii,
Bâta ciobanului,
Păstorind limba română.
În urmă creşte Un munte de rumeguş,
Şters de prima ploaie,
Luat de primul vânt.
Un brad, un fag…
Gaterul lucrează, electric
Mii de cercuri de copac îşi taie venele
Doinele au hemoragie,
Trecutul leşină.
Cu fiecare copac trăznit
Ne cade pe umeri
O zdreanţă albastră de cer.
Aug 25, 2012
Aug 21, 2012
Gandurilor - Marin Sorescu
Gandurilor pana la care-am urcat
Cu crampoane de vis in piatra posaca,
Le dau drumul pe un plan inclinat,
Jos, praf si pulbere sa se faca.
Urcusul e obligatoriu, nu scap.
Tuturor inaltimilor penitent,
Un Sisif ce-si cara bolovanul in cap,
Salahor la o moara rea de ciment.
Cu crampoane de vis in piatra posaca,
Le dau drumul pe un plan inclinat,
Jos, praf si pulbere sa se faca.
Urcusul e obligatoriu, nu scap.
Tuturor inaltimilor penitent,
Un Sisif ce-si cara bolovanul in cap,
Salahor la o moara rea de ciment.
Jul 27, 2012
Jul 22, 2012
Miopie - Mircea Ivanescu
seara ea îmi spune – astazi mi-a ghicit în cafea
însasi suzana, si-mi povestea cum fuge un barbat
cu ochii rotunzi, bulbucati, dupa mine – sa însemne
asta ca e un barbat cu ochelari? (eu îmi scot
repede lentilele de pe nas si suflu în ele
s-alung ispitele) dar mai pe urma –
spunea suzana (povesteste ea mai departe),
se face o cotitura si scapi – de asta mi-e frica si mie,
adauga ea gânditoare. vazuta fara ochelari
fata ei este ca o parere – ma gândesc ca am scris de demult
ca legaturile mele cu timpul sunt ca o fuga
a unui nebun care vrea sa se prinda
pe el însusi – si e întotdeauna câte o cotitura.
pe urma îmi pun ochelarii si totul reintra în normal.
însasi suzana, si-mi povestea cum fuge un barbat
cu ochii rotunzi, bulbucati, dupa mine – sa însemne
asta ca e un barbat cu ochelari? (eu îmi scot
repede lentilele de pe nas si suflu în ele
s-alung ispitele) dar mai pe urma –
spunea suzana (povesteste ea mai departe),
se face o cotitura si scapi – de asta mi-e frica si mie,
adauga ea gânditoare. vazuta fara ochelari
fata ei este ca o parere – ma gândesc ca am scris de demult
ca legaturile mele cu timpul sunt ca o fuga
a unui nebun care vrea sa se prinda
pe el însusi – si e întotdeauna câte o cotitura.
pe urma îmi pun ochelarii si totul reintra în normal.
Jul 15, 2012
Jul 5, 2012
Poemul dintr-o singura piatra - Mircea Ciobanu
Da, nu mai vine, întârzie.
Cum totul se-amână,
astfel amână şi el să se-arate.
Nu vrea să piară; ştie ce-nseamnă s-alergi pân-la capăt.
Intră mai bine pe-o uşă de birt,
bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.
Peste măsură de trist a-nvăţat să întrebe: „Unde e casa
celei mai blânde femei?” Astfel întreabă şi-acum
şi adoarme vorbind
între sticla cu vin isprăvită
şi coşul cu pâine. Nu-l mai aştepţi.
Pentru el ai fi vrut să lucrezi
un poem dintr-o singură piatră,
densă şi tânără piatră.
Nu-l mai lucrezi – îl aşezi pe un raft sub căderea
sfintelor pulberi şi ieşi din odaie. Afară,
nori agresivi te întâmpină, nori ca stoluri de păsări
te-alungă-ntr-un birt.
Bei acolo şi tu, şi mănânci,
cumperi cu bani de-mprumut crizanteme lăţoase,
mari crizanteme lăţoase,
în timp ce adormi şi obloanele
cad uruind între tine
şi norii bătrâni de afară.
Cum totul se-amână,
astfel amână şi el să se-arate.
Nu vrea să piară; ştie ce-nseamnă s-alergi pân-la capăt.
Intră mai bine pe-o uşă de birt,
bea în tăcere, mănâncă, adoarme cu fruntea pe masă.
Peste măsură de trist a-nvăţat să întrebe: „Unde e casa
celei mai blânde femei?” Astfel întreabă şi-acum
şi adoarme vorbind
între sticla cu vin isprăvită
şi coşul cu pâine. Nu-l mai aştepţi.
Pentru el ai fi vrut să lucrezi
un poem dintr-o singură piatră,
densă şi tânără piatră.
Nu-l mai lucrezi – îl aşezi pe un raft sub căderea
sfintelor pulberi şi ieşi din odaie. Afară,
nori agresivi te întâmpină, nori ca stoluri de păsări
te-alungă-ntr-un birt.
Bei acolo şi tu, şi mănânci,
cumperi cu bani de-mprumut crizanteme lăţoase,
mari crizanteme lăţoase,
în timp ce adormi şi obloanele
cad uruind între tine
şi norii bătrâni de afară.
Jun 15, 2012
Să intri într -o carte şi s-o închizi după tine - Mircea Ivanescu
să fii în stare să fii unul sau altul din lucrurile
care stau, se mişcă, în jur - lucru putînd să însemne
şi lucrare - să fii în stare să fii lucrarea mîinilor tale,
a minţii tale, să fii de pildă închipuirea pe care ţi-o faci
despre o fiinţă - care există, pe care o vedeai
uneori foarte des - închipuirea despre unele împrejurări
în care acea fiinţă joacă un rol - ca într-o ştiută
piesă de teatru - să fii tu însuţi o întîmplare cu ea,
şi cu alte fiinţe - în care, în lumină,
se mişcă mai mulţi în jurul ei, şi ea
îl împinge cu vîrful piciorului pe cîinele
care dormea sub scaun - poţi să-ţi spui că ai fi în stare
cu adevărat să fii tu însuţi, o clipă, o vreme,
viaţa ei - şi să-ţi spui că ea ştie
asta - că ştie că atunci ar intra în carte,
cu toată viaţa ei, şi fiinţele care-i sînt
ei lumea - ar intra în fiinţa ta ca într-o carte
pe care tu n-o citeşti - s-o laşi deschisă, s-o închizi,
s-o pui în raft, şi s-o uiţi.
care stau, se mişcă, în jur - lucru putînd să însemne
şi lucrare - să fii în stare să fii lucrarea mîinilor tale,
a minţii tale, să fii de pildă închipuirea pe care ţi-o faci
despre o fiinţă - care există, pe care o vedeai
uneori foarte des - închipuirea despre unele împrejurări
în care acea fiinţă joacă un rol - ca într-o ştiută
piesă de teatru - să fii tu însuţi o întîmplare cu ea,
şi cu alte fiinţe - în care, în lumină,
se mişcă mai mulţi în jurul ei, şi ea
îl împinge cu vîrful piciorului pe cîinele
care dormea sub scaun - poţi să-ţi spui că ai fi în stare
cu adevărat să fii tu însuţi, o clipă, o vreme,
viaţa ei - şi să-ţi spui că ea ştie
asta - că ştie că atunci ar intra în carte,
cu toată viaţa ei, şi fiinţele care-i sînt
ei lumea - ar intra în fiinţa ta ca într-o carte
pe care tu n-o citeşti - s-o laşi deschisă, s-o închizi,
s-o pui în raft, şi s-o uiţi.
May 24, 2012
May 19, 2012
Singurătatea - Ana Blandiana
Singurătatea e un oraş
În care ceilalţi au murit,
Străzile sunt curate,
Pieţele goale,
Totul se vede deodată
Dilatat în pustiul
Atât de limpede sortit.
Singurătatea e un oraş
În care ninge enorm
Şi nici un pas
Nu profanează lumina
Depusă în straturi,
Şi numai tu, ochiul treaz
Deschis peste cei care dorm,
Priveşti, şi-nţelegi, şi nu te mai saturi
De-atâta tăcere şi neprihană
În care nimeni nu luptă
Şi nu e minţit,
Unde-i prea clară
Ca să mai doară
Până şi lacrima de animal părăsit.
În valea
Dintre suferinţă şi moarte,
Singurătatea e un oraş fericit.
În care ceilalţi au murit,
Străzile sunt curate,
Pieţele goale,
Totul se vede deodată
Dilatat în pustiul
Atât de limpede sortit.
Singurătatea e un oraş
În care ninge enorm
Şi nici un pas
Nu profanează lumina
Depusă în straturi,
Şi numai tu, ochiul treaz
Deschis peste cei care dorm,
Priveşti, şi-nţelegi, şi nu te mai saturi
De-atâta tăcere şi neprihană
În care nimeni nu luptă
Şi nu e minţit,
Unde-i prea clară
Ca să mai doară
Până şi lacrima de animal părăsit.
În valea
Dintre suferinţă şi moarte,
Singurătatea e un oraş fericit.
May 6, 2012
Catre cititori - L. Blaga
Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi.
Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta
Si asteptati sa vorbesc. - De unde sa-ncep?
Credeti-ma, credeti-ma,
despre ori si ce poti sa vorbesti cat vrei:
despre soarta si despre sarpele binelui,
despre arhanghelii cari ara cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care crestem,
despre ura si cadere, tristete si rastigniri
si inainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
asa de mult sa planga si n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele.
de-aceea - lasati-ma
sa umblu mut printre voi,
sa va ies in cale cu ochii inchisi.
Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta
Si asteptati sa vorbesc. - De unde sa-ncep?
Credeti-ma, credeti-ma,
despre ori si ce poti sa vorbesti cat vrei:
despre soarta si despre sarpele binelui,
despre arhanghelii cari ara cu plugul
gradinile omului,
despre cerul spre care crestem,
despre ura si cadere, tristete si rastigniri
si inainte de toate despre marea trecere.
Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit
asa de mult sa planga si n-au putut.
Amare foarte sunt toate cuvintele.
de-aceea - lasati-ma
sa umblu mut printre voi,
sa va ies in cale cu ochii inchisi.
Apr 27, 2012
Apr 22, 2012
Sfarsit de anotimp - Nichita Stanescu
Eram atât de atent,
încât se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele înghetau în jurul meu,
prefacându-se-n stâlpi rasuciti.
Eram atât de atent,
încât plutirea ondulata-a mirosurilor
se prabusea-n întuneric
si parca niciodata n-as fi-ncercat
frigul.
Deodata
m-am trezit atât de departe
si de strain
ratacind înapoia chipului meu,
ca si cum mi-as fi învelit simturile
cu relieful fara de noima al lunii.
Eram atât de atent,
încât
nu te-am recunoscut, si poate
ca vii mereu,
în fiecare ora, în fiece secunda,
si treci prin asteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de trimf.
Apr 21, 2012
Apr 15, 2012
Apr 7, 2012
Pasul absent - Octavian Paler
Doar un pas ne desparte.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atat de aproape
ca sa ramanem atat de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.
Nu stiu daca pasul absent
e al meu
sau al tau.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
si intre noi curge noaptea.
Ca sa ajungem atat de aproape
ca sa ramanem atat de departe
doar un pas ne desparte
si intre noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.
Mar 31, 2012
Mar 17, 2012
Mar 13, 2012
Toamna patriarhului - GABRIEL GARCIA MARQUEZ
La sfarsitul saptamanii vulturii au coborat in balcoanele palatului prezidential si-au sfasiat cu secera ciocurilor plasele de sarma de la ferestre, repunind in miscare cu aripile lor timpul impietrit in interiorul acestuia, astfel ca in dimineata zilei de luni orasul s-a trezit din letargia lui seculara sub curgerea usoara si blanda a unei brize care vorbea despre un mare mort si despre o putreda maretie. ...
Mar 8, 2012
Nasterea - ANA HOMPOT
Era joi,
Era târziu,
Era seară,
în drum spre maternitate
Trăsura devenise
Ghiveciul în care înflorea Mama.
... Şi un înger cinic,
Văzând-o înflorind,
Mi-a smuls ochii
Şi în locul lor
A aşezat inimi.
Era târziu,
Era seară,
în drum spre maternitate
Trăsura devenise
Ghiveciul în care înflorea Mama.
... Şi un înger cinic,
Văzând-o înflorind,
Mi-a smuls ochii
Şi în locul lor
A aşezat inimi.
Mar 2, 2012
Feb 26, 2012
In varful picioarelor - Jesus Lopez Pacheco
In varful picioarelor - soarele.
In varful picioarelor - luna, inalta,
in varful picioarelor - o fetita
cum nu cunosc alta.
In varful picioarelor
fetita coarda o sare
Sta si- o priveste
toata lumina din soare.
In varful picioarelor - soarele,
in varful picioarelor - luna -
hai una, hai doua,
hai doua, hai una.
In varful picioarelor - luna, inalta,
in varful picioarelor - o fetita
cum nu cunosc alta.
In varful picioarelor
fetita coarda o sare
Sta si- o priveste
toata lumina din soare.
In varful picioarelor - soarele,
in varful picioarelor - luna -
hai una, hai doua,
hai doua, hai una.
Feb 17, 2012
Întoarcerea - ANA HOMPOT
Ulise n-a recunoscut Itaca,
Dar nici Itaca nu l-a recunoscut pe el.
(Altfel mirosea pulberea drumului,
Alta era culoarea luminii
Şi nici aerul nu mai era
O punte între lucruri.)
In servieta lui de reporter bătrân
Ulise aducea
Seminţele unor plante rare
Şi o întreagă mitologie
Făcută ferfeniţă.
Păşea încet Ulise
Scrutând prelung trecătorii,
Dar şi trecătorii îl priveau prelung pe el.
„Uite-l pe Don Quijote", A zis cineva.
„Da de unde!
Nu vezi că e Sancho Pânza!" — S-a mirat altul.
Ajuns acasă,
Ulise a găsit poarta încuiată,
Zăvorul de mult înţepenit.
Din cutia poştală
S-au prăvălit peste mâinile lui învineţite
Note de plată neachitate.
Peste măsură de obosit,
El s-a aşezat
Pe banca de piatră
Din faţa porţii.
Vocea lui murmura nedesluşit:
„A pleca înseamnă a muri puţin,
Dar şi a reveni înseam..."
Dar nici Itaca nu l-a recunoscut pe el.
(Altfel mirosea pulberea drumului,
Alta era culoarea luminii
Şi nici aerul nu mai era
O punte între lucruri.)
In servieta lui de reporter bătrân
Ulise aducea
Seminţele unor plante rare
Şi o întreagă mitologie
Făcută ferfeniţă.
Păşea încet Ulise
Scrutând prelung trecătorii,
Dar şi trecătorii îl priveau prelung pe el.
„Uite-l pe Don Quijote", A zis cineva.
„Da de unde!
Nu vezi că e Sancho Pânza!" — S-a mirat altul.
Ajuns acasă,
Ulise a găsit poarta încuiată,
Zăvorul de mult înţepenit.
Din cutia poştală
S-au prăvălit peste mâinile lui învineţite
Note de plată neachitate.
Peste măsură de obosit,
El s-a aşezat
Pe banca de piatră
Din faţa porţii.
Vocea lui murmura nedesluşit:
„A pleca înseamnă a muri puţin,
Dar şi a reveni înseam..."
Feb 16, 2012
Ochii - Sully PRUDHOMME
Albastri, negri, luminosi
Se nasc si pier în noapte-adîncă
Ochi dragi cu totii si frumosi,
Doar soarele răsare încă.
O, noptile de vrajă grele
Atîtia ochi au fermecat;
Pe boltă ard aceleasi stele,
Se sting doar ochii ne-ncetat.
Că-s plini de-o infinită moarte
E imposibil de crezut!
Ei doar se-ntorc în altă parte
Si văd întregul nevăzut.
Asemeni astrelor rebele
Ce se ascund în cerul lor,
Pupilele apun si ele,
Dar nu-i adevărat că mor.
Albastri, negri, dragi, frumosi,
Iesind din lumea limitată,
Desi închisi de cei piosi,
Ochii continuă să vadă!
Se nasc si pier în noapte-adîncă
Ochi dragi cu totii si frumosi,
Doar soarele răsare încă.
O, noptile de vrajă grele
Atîtia ochi au fermecat;
Pe boltă ard aceleasi stele,
Se sting doar ochii ne-ncetat.
Că-s plini de-o infinită moarte
E imposibil de crezut!
Ei doar se-ntorc în altă parte
Si văd întregul nevăzut.
Asemeni astrelor rebele
Ce se ascund în cerul lor,
Pupilele apun si ele,
Dar nu-i adevărat că mor.
Albastri, negri, dragi, frumosi,
Iesind din lumea limitată,
Desi închisi de cei piosi,
Ochii continuă să vadă!
Feb 12, 2012
Învătămînt public - Heiner FELDHOFF
În cele din urmă ajunsesem în situatia cînd, la
întrebarea elevului meu, de ce asa si nu altfel,
răspundeam: Fiindcă asa spun eu!
Mă privea cu surprindere, apoi făcea asa cum i se spusese.
Eu însumi eram surprins de constiinta mea împăcată în acest
caz. Adevărul e, îmi explică Emile Michel Cioran, că
fiecare ordine, orice autoritate care vrea să se mentină,
reuseste numai printr-o anume obscuritate în care se înfăsoară,
datorită unui abur de sfintenie, făcînd-o
pentru multi de nepătruns.
întrebarea elevului meu, de ce asa si nu altfel,
răspundeam: Fiindcă asa spun eu!
Mă privea cu surprindere, apoi făcea asa cum i se spusese.
Eu însumi eram surprins de constiinta mea împăcată în acest
caz. Adevărul e, îmi explică Emile Michel Cioran, că
fiecare ordine, orice autoritate care vrea să se mentină,
reuseste numai printr-o anume obscuritate în care se înfăsoară,
datorită unui abur de sfintenie, făcînd-o
pentru multi de nepătruns.
Feb 11, 2012
O TARÃ E FÃCUTÃ SI DIN PÃSÃRI - ANA BLANDIANA
O tara e facuta si din pasari,
Din V-urile mari cazand spre sud
Ranite, alungate de frig
Si de tradare,
Venind inapoi
Umilite de dor,
Lunecand pe toboganul cerului
Recunoscatoare
Streasinei ca nu s-a mutat
De pe vechiul pridvor.
O tara e facuta si din pasari,
Cum o biserica e facuta
Si din viata de apoi.
Din V-urile mari cazand spre sud
Ranite, alungate de frig
Si de tradare,
Venind inapoi
Umilite de dor,
Lunecand pe toboganul cerului
Recunoscatoare
Streasinei ca nu s-a mutat
De pe vechiul pridvor.
O tara e facuta si din pasari,
Cum o biserica e facuta
Si din viata de apoi.
Feb 4, 2012
Poemul 20 - Pablo Neruda
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Sa scriu, de pilda:”Noaptea e instelata,
iar hat, departe, pe cer dardaie astrii albastri”.
Vantul noptii da roata pe cer si canta.
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Eu am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit.
In asemenea nopti am tinut-o in brate,
Si-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit.
Ea m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam.
Dar cum sa nu iubesc
Ochii mari cu care ma tintuia?
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Sa stiu ca nu mai e mea.
Sa simt ca am pierdut-o.
S-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea.
Si versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba.
Ce conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze?
Noaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine.
Asta-i tot. Departe, cineva canta. In departare.
Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta.
Inima mea o cauta, dar ea nu-i cu mine.
Chiar in noaptea care face albi aceiasi copaci.
Noi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiasi.
N-o mai iubesc, e sigur, dar cat am mai iubit-o.
Vocea mea cauta vantul, ca sa-i ajunga in urechi.
A altuia. A altuia va fi.
Ca inainte, a sarutarilor mele.
Vocea ei, trupul ei limpede. Ochii ei infiniti.
N-o mai iubesc, e sigur, dar poate-o mai iubesc.
Atat de scurta-i iubirea, si-a atat de lunga uitarea.
Fiindca in asemenea nopti am tinut-o in brate,
Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
Chiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoaca
si acestea, ultimele versuri pe care le scriu.
Sa scriu, de pilda:”Noaptea e instelata,
iar hat, departe, pe cer dardaie astrii albastri”.
Vantul noptii da roata pe cer si canta.
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Eu am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit.
In asemenea nopti am tinut-o in brate,
Si-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit.
Ea m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam.
Dar cum sa nu iubesc
Ochii mari cu care ma tintuia?
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Sa stiu ca nu mai e mea.
Sa simt ca am pierdut-o.
S-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea.
Si versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba.
Ce conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze?
Noaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine.
Asta-i tot. Departe, cineva canta. In departare.
Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta.
Inima mea o cauta, dar ea nu-i cu mine.
Chiar in noaptea care face albi aceiasi copaci.
Noi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiasi.
N-o mai iubesc, e sigur, dar cat am mai iubit-o.
Vocea mea cauta vantul, ca sa-i ajunga in urechi.
A altuia. A altuia va fi.
Ca inainte, a sarutarilor mele.
Vocea ei, trupul ei limpede. Ochii ei infiniti.
N-o mai iubesc, e sigur, dar poate-o mai iubesc.
Atat de scurta-i iubirea, si-a atat de lunga uitarea.
Fiindca in asemenea nopti am tinut-o in brate,
Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
Chiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoaca
si acestea, ultimele versuri pe care le scriu.
Jan 31, 2012
Jan 29, 2012
Jan 26, 2012
Sara Tavares - Ponto de Luz
Ponto de Luz
Escutando no vento
Tua voz secreta
Que me sopra por dentro
Deixe-me ser só ser
No teu colo eu me entrego
Para que me nutras
E me envolvas
Deixa-me ser só ser
Um ponto de luz
Que me seduz
Aceso na alma
Um ponto de luz
Que me conduz
Aceso na alma
Por trás dessa nuvem
Ardendo no céu
O fogo do sol rai
Eternamente quente
Liberta-me a mente
Liberta-me a mente
Um ponto de luz
Que me seduz
Aceso na alma
Um ponto de luz
Que me seduz
Aceso na alma
Jan 24, 2012
Unire - Ana Blandiana
Unire de care ma mir si acum,
Cum ma mir primavara de frunze:
Tot ce e firesc e miracol.
„S-a intamplat“
Ce imn mai complet
Decat aceste doua cuvinte?
Inaintau prin zapada pastorii,
Coborand de pe munti
Cu turmele lor de umbre mirate.
Cum ma mir primavara de frunze:
Tot ce e firesc e miracol.
„S-a intamplat“
Ce imn mai complet
Decat aceste doua cuvinte?
Inaintau prin zapada pastorii,
Coborand de pe munti
Cu turmele lor de umbre mirate.
Jan 23, 2012
Jan 18, 2012
Despre ţara din care venim - ANA BLANDIANA
Hai să vorbim
Despre ţara din care venim.
Eu vin din vară,
E o patrie fragilă
Pe care orice frunză,
Căzând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnă uneori pân’ la pământ
Şi dacă te apropii-auzi cum iarba
Gâdilă stelele râzând,
Şi florile-s atât de multe
Că te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Şi sori rotunzi atârnă
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseşte decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape că ţi-e somn.
Despre ţara din care venim.
Eu vin din vară,
E o patrie fragilă
Pe care orice frunză,
Căzând, o poate stinge,
Dar cerul e atât de greu de stele
C-atârnă uneori pân’ la pământ
Şi dacă te apropii-auzi cum iarba
Gâdilă stelele râzând,
Şi florile-s atât de multe
Că te dor
Orbitele uscate ca de soare,
Şi sori rotunzi atârnă
Din fiecare pom;
De unde vin eu
Nu lipseşte decât moartea,
E-atâta fericire
C-aproape că ţi-e somn.
Jan 14, 2012
MIHAI EMINESCU - La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Jan 8, 2012
Cateva legi nepublicate in monitorul oficial…
• LEGE – Orice lucru care merită făcut trebuia făcut de ieri. (Murphy)
• LEGEA I – A LUI FINAGLE – Dacă o experienţă reuşeşte, înseamnă că s-a stricat ceva. (Murphy)
• LEGEA LUI LIEBERMANN – Toată lumea minte. Noroc că nimeni nu ascultă. (Murphy)
• LEGEA LUI KAFKA – În lupta dintre tine şi lume, pariază pe lume. (Murphy)
• PORUNCA 3 – A LUI ALGREN - Nu te încurca niciodată cu o femeie care are mai multe necazuri ca tine. (Murphy)
• LEGEA LUI ANDERSON – O problemă complicată, privită îndeaproape, se dovedeşte şi mai complicată. (Murphy)
• LEGE - Necazurile vin cîte trei, norocul vine singur. (Inspirată de Murphy)
• LEGE – Orice ai vrea să faci, trebuie să faci altceva mai întîi… (Inspirată de Murphy)
• LEGE – Întotdeauna găseşti un lucru în ultimul loc în care îl cauţi. (Murphy)
• AXIOMA LUI COLE Suma inteligenţei pe planetă este constantă, dar populaţia e mereu în creştere. (Murphy)
• LEGEA LUI PARKER Frumuseţea e de suprafaţă, prostia, însă, pătrunde pînă la os. (Murphy)
• LEGEA LUI KATZ – Oamenii şi naţiunile acţionează raţional numai după ce epuizează toate celelalte posibilităţi. (Murphy)
• LEGEA I – A LUI FINAGLE – Dacă o experienţă reuşeşte, înseamnă că s-a stricat ceva. (Murphy)
• LEGEA LUI LIEBERMANN – Toată lumea minte. Noroc că nimeni nu ascultă. (Murphy)
• LEGEA LUI KAFKA – În lupta dintre tine şi lume, pariază pe lume. (Murphy)
• PORUNCA 3 – A LUI ALGREN - Nu te încurca niciodată cu o femeie care are mai multe necazuri ca tine. (Murphy)
• LEGEA LUI ANDERSON – O problemă complicată, privită îndeaproape, se dovedeşte şi mai complicată. (Murphy)
• LEGE - Necazurile vin cîte trei, norocul vine singur. (Inspirată de Murphy)
• LEGE – Orice ai vrea să faci, trebuie să faci altceva mai întîi… (Inspirată de Murphy)
• LEGE – Întotdeauna găseşti un lucru în ultimul loc în care îl cauţi. (Murphy)
• AXIOMA LUI COLE Suma inteligenţei pe planetă este constantă, dar populaţia e mereu în creştere. (Murphy)
• LEGEA LUI PARKER Frumuseţea e de suprafaţă, prostia, însă, pătrunde pînă la os. (Murphy)
• LEGEA LUI KATZ – Oamenii şi naţiunile acţionează raţional numai după ce epuizează toate celelalte posibilităţi. (Murphy)
Jan 5, 2012
Andrea Parodi & Al Di Meola - Umbras
Umbra - George Bacovia
Mă prăfuise timpul dormind peste hîrtii…
Se întindea noianul de unde nu mai vii;
O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa -
Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era.
Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntîrziată,
Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic.
O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic,
Lăsînd odaia goală, şi lampa afumată…
Jan 3, 2012
Jan 1, 2012
Subscribe to:
Posts (Atom)