In varful picioarelor - Jesus Lopez Pacheco

In varful picioarelor - soarele.
In varful picioarelor - luna, inalta,
in varful picioarelor - o fetita
cum nu cunosc alta.

In varful picioarelor
fetita coarda o sare
Sta si- o priveste
toata lumina din soare.

In varful picioarelor - soarele,
in varful picioarelor - luna -
hai una, hai doua,
hai doua, hai una.

Întoarcerea - ANA HOMPOT

Ulise n-a recunoscut Itaca,
Dar nici Itaca nu l-a recunoscut pe el.
(Altfel mirosea pulberea drumului,
Alta era culoarea luminii
Şi nici aerul nu mai era
O punte între lucruri.)
In servieta lui de reporter bătrân
Ulise aducea
Seminţele unor plante rare
Şi o întreagă mitologie
Făcută ferfeniţă.
Păşea încet Ulise
Scrutând prelung trecătorii,
Dar şi trecătorii îl priveau prelung pe el.
„Uite-l pe Don Quijote", A zis cineva.
„Da de unde!
Nu vezi că e Sancho Pânza!" — S-a mirat altul.
Ajuns acasă,
Ulise a găsit poarta încuiată,
Zăvorul de mult înţepenit.
Din cutia poştală
S-au prăvălit peste mâinile lui învineţite
Note de plată neachitate.
Peste măsură de obosit,
El s-a aşezat
Pe banca de piatră
Din faţa porţii.
Vocea lui murmura nedesluşit:
„A pleca înseamnă a muri puţin,
Dar şi a reveni înseam..."

Ochii - Sully PRUDHOMME

Albastri, negri, luminosi
Se nasc si pier în noapte-adîncă
Ochi dragi cu totii si frumosi,
Doar soarele răsare încă.

O, noptile de vrajă grele
Atîtia ochi au fermecat;
Pe boltă ard aceleasi stele,
Se sting doar ochii ne-ncetat.

Că-s plini de-o infinită moarte
E imposibil de crezut!

Ei doar se-ntorc în altă parte
Si văd întregul nevăzut.

Asemeni astrelor rebele
Ce se ascund în cerul lor,
Pupilele apun si ele,
Dar nu-i adevărat că mor.

Albastri, negri, dragi, frumosi,
Iesind din lumea limitată,
Desi închisi de cei piosi,
Ochii continuă să vadă!

Învătămînt public - Heiner FELDHOFF

În cele din urmă ajunsesem în situatia cînd, la
întrebarea elevului meu, de ce asa si nu altfel,
răspundeam: Fiindcă asa spun eu!
Mă privea cu surprindere, apoi făcea asa cum i se spusese.
Eu însumi eram surprins de constiinta mea împăcată în acest
caz. Adevărul e, îmi explică Emile Michel Cioran, că
fiecare ordine, orice autoritate care vrea să se mentină,
reuseste numai printr-o anume obscuritate în care se înfăsoară,
datorită unui abur de sfintenie, făcînd-o
pentru multi de nepătruns.

Whitney Houston - I Look To You

O TARÃ E FÃCUTÃ SI DIN PÃSÃRI - ANA BLANDIANA

O tara e facuta si din pasari,
Din V-urile mari cazand spre sud
Ranite, alungate de frig
Si de tradare,
Venind inapoi
Umilite de dor,
Lunecand pe toboganul cerului
Recunoscatoare

Streasinei ca nu s-a mutat
De pe vechiul pridvor.
O tara e facuta si din pasari,
Cum o biserica e facuta
Si din viata de apoi.

Poemul 20 - Pablo Neruda

Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Sa scriu, de pilda:”Noaptea e instelata,
iar hat, departe, pe cer dardaie astrii albastri”.
Vantul noptii da roata pe cer si canta.
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Eu am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit.
In asemenea nopti am tinut-o in brate,
Si-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit.
Ea m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam.
Dar cum sa nu iubesc
Ochii mari cu care ma tintuia?
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Sa stiu ca nu mai e mea.
Sa simt ca am pierdut-o.
S-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea.
Si versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba.
Ce conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze?
Noaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine.
Asta-i tot. Departe, cineva canta. In departare.
Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta.
Inima mea o cauta, dar ea nu-i cu mine.
Chiar in noaptea care face albi aceiasi copaci.
Noi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiasi.
N-o mai iubesc, e sigur, dar cat am mai iubit-o.
Vocea mea cauta vantul, ca sa-i ajunga in urechi.
A altuia. A altuia va fi.
Ca inainte, a sarutarilor mele.
Vocea ei, trupul ei limpede. Ochii ei infiniti.
N-o mai iubesc, e sigur, dar poate-o mai iubesc.
Atat de scurta-i iubirea, si-a atat de lunga uitarea.
Fiindca in asemenea nopti am tinut-o in brate,
Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
Chiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoaca
si acestea, ultimele versuri pe care le scriu.