Întoarcerea - ANA HOMPOT

Ulise n-a recunoscut Itaca,
Dar nici Itaca nu l-a recunoscut pe el.
(Altfel mirosea pulberea drumului,
Alta era culoarea luminii
Şi nici aerul nu mai era
O punte între lucruri.)
In servieta lui de reporter bătrân
Ulise aducea
Seminţele unor plante rare
Şi o întreagă mitologie
Făcută ferfeniţă.
Păşea încet Ulise
Scrutând prelung trecătorii,
Dar şi trecătorii îl priveau prelung pe el.
„Uite-l pe Don Quijote", A zis cineva.
„Da de unde!
Nu vezi că e Sancho Pânza!" — S-a mirat altul.
Ajuns acasă,
Ulise a găsit poarta încuiată,
Zăvorul de mult înţepenit.
Din cutia poştală
S-au prăvălit peste mâinile lui învineţite
Note de plată neachitate.
Peste măsură de obosit,
El s-a aşezat
Pe banca de piatră
Din faţa porţii.
Vocea lui murmura nedesluşit:
„A pleca înseamnă a muri puţin,
Dar şi a reveni înseam..."