Oct 19, 2013

Cauţi să dai de mine? - Kabir


Cauţi să dai de mine?
Sunt pe locul de lângă tine,
Umărul meu îl atinge pe-al tău.
N-ai să găseşti nici în stûpa, nici în templul hindus,
Nici în sinagogă, nici în catedrală:
Nici în slujbă, nici în kirtan, nici în picioarele
Încolăcite în jurul gâtului, nici în post.
Când mă cauţi cu adevărat, mă vei zări dintr-o dată –
Mă vei găsi în cea mai măruntă măsură de timp.
Kabir zice: Ucenice, spune-mi, ce e Dumnezeu?
El e suflarea dinlăuntrul suflării.
I-am zis făpturii voitoare din mine:
Ce e râul acesta pe care vrei să-l treci?
Nu-s călători pe calea râului şi nu e nici o cale.
Vezi tu pe cineva mişcându-se pe malul acela,
Sau făcându-şi cuib?
Nu există nici un râu, nici luntre, nici luntraş
Nu există nici funie de tras, nici cine s-o tragă.
Nu există pământ, nici cer, nici timp, nu există
Nici mal, nici vad!
Şi nu există nici corp, nici minte!
Crezi tu că există vreun loc care să facă sufletul mai puţin însetat?
În marea absenţă nu vei găsi nimic.
Fii deci puternic şi intră în propriu-şi trup,
Acolo ai loc tare pe care poţi pune piciorul.
Gândeşte-te bine!
Nu pleca hoinărind aiurea!
Kabir zice: Azvârle-ţi doar toate cele gândite despre lucruri închipuite,
Şi rămâi statornic în ceea ce eşti (sahaj).

Sep 12, 2013

Emoţie de toamnă - Nichita Stănescu


A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.



sursa foto: http://alex-dima.ro/2011/11/amurg-de-toamna/

Jun 17, 2013

Meditatie de seara - Nichita Stanescu


Vântul a-nceput deodată
şi copacii au rămas suspendaţi.
M-am oprit. Şi-mi deschei cămaşa,
privind cerul nopţii,
cu gestul soldatului grec
după Salamina.
Daca-aş face un salt, aş pluti în aer.
Îmi plimb numai privirea
pe cerul nopţii...
Cândva voi şti mai mult despre el.
Şirul de bărbaţi care vor purta numele meu
se termină undeva, dincolo de stele.
Întind mâna şi ating trunchiul copacului.
Ne surâdem aşa, ca şi cum
ne-am spune unul altuia
că-ntr-adevăr trăim
şi nu vom muri definitiv,
niciodată.

May 5, 2013

Ana Hompot – Poem intim


Mi-e dor de tine
Ca de o casa
In care intri seara.

E cald si miroase intim
A tigari proaste
Si a carte neinceputa.

Obiectele sunt somnoroase,
Coniacul din pahar
A si atipit.

Degetele veacului
Apasa pe butonul soneriei.

Nu deschidem.

Deuter - Gaia Dreaming Herself Awake (Garden of the Gods)

Mar 17, 2013

Banuiala - Ana Blandiana


Este libera floarea
Careia i s-a stabilit cu precizie
Data cand se va deschide


Si data cand se va ofili,
Mireasma pe care
Trebuie s-o raspandeasca
Si culoarea pe care trebuie s-o aprinda?
Ea spune ca da.
Si petalele spun da, fiecare in parte,
Si staminele, si firisoarele de polen,
Si frunzele, si turnul subtire si fraged
Al gatului. Da.
Dar ce este atunci libertatea? intreb
Stanjenita putin de banuiala raspunsului.
Ce intrebare! se mira
Ingerul clipind din petale.

Mar 1, 2013

MARTISOR


1 MARTIE sa scrie in sufletul nostru bucuria primaverii! Sa fim sanatosi, iubiti si uniti!

Jan 19, 2013

Aceeaşi vârstă - Octavian Paler


Am exact vârsta la care Don Quijote şi-a început aventurile,
am aceeaşi vârstă şi iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate, un scutier îmi lipseşte, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeaşi vârstă şi aceeaşi nevoie să cred,
nu-mi mai lipseşte nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Şi poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa şi pe ele.
Am aceeaşi vârstă ca Don Quijote şi drumul m-aşteaptă
şi în afară de un scutier, de Rosinanta şi de morile sale de vânt
nu-mi mai lipseşte nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.